Acest material despre funcții cuprinde următoarele noțiuni: noțiunea de funcție, imaginea unei funcții, graficul unei funcții și funcții numerice, funcții de forma f : D → ℝ, f(x) = ax +b, unde a, b ∈ ℝ, iar D ⊂ ℝ sau D = ℝ reprezentarea grafică a unei funcții de forma f : ℝ → ℝ, f(x) = ax +b, unde a, b ∈ ℝ
Noțiunea de funcție
Fie două mulțimi nevide A și B. Dacă, printr-un procedeu oarecare, îi atribuim fiecărui element din mulțimea A un singur element din mulțimea B, spunem că definim funcția f pe mulțimea A cu valori în mulțimea B.
Notație:
f : A → B (citim: funcția f, definită pe A cu valori în B)
Mulțimea A se numește: domeniu de definiție
Mulțimea B se numește: codomeniu (mulțimea în care ia valori funcția)
Procedeul f se numește: lege de coresondență
Dacă unui element x din mulțimea A îi corespunde un unic element y din mulțimea B, printr-o lege de corespondență f, spunem ca valoarea funcției f în x este y și scriem: f(x)=y.
În funcție de modalitatea în care este dată legea de corespondență, o funcție poate fi reprezentată prin:
- Diagrama;
- Tabel;
- O expresie algebrică
- Mai multe expresii algebrice
Exemplificăm mai jos:
Diagramă:
Tabel:
x | 2 | 3 | 5 | 7 |
f(x) | 4 | 6 | 10 | 14 |
Expresie algebrică:
f : ℝ → ℝ
f(x) = 5x + 3
Mai multe expresii algebrice:
f : ℝ → ℝ
f(x) = 2x, pentru x ∈ ( -∞, 0)
f(x) = 3x – 1, pentru x ∈ [0, +∞)
Imaginea unei funcții
Fie f : A → B
Imaginea funcției f reprezintă mulțimea tuturor valorilor pe care le poate lua funcția f și se notează Imf.
Imf = {f(x) | x ∈ A}
Exemplu:
f : {1,2,3} → ℝ
f(x) = x+1
f(1) = 1+1 = 2
f(2) = 2+1 = 3
f(3) = 3+1 = 4
Așadar Imf = {2,3,4}
Graficul unei funcții. Funcții numerice
Graficul unei funcții f : A → B se notează Gf și reprezintă mulțimea definită astfel:
Gf = {(x, y), x ∈ A, y ∈ B, y = f(x)}
O funcție f : A → B este o funcție numerică dacă toate elementele din A și B sunt numere reale.
Altfel spus, f : A → B este o funcție numerică dacă A ⊂ ℝ și B ⊂ ℝ sau A = B = ℝ.
Exemplu de funcție numerică:
f : (1,2) → ℝ, f(x) = x+1.
Reprezentarea geometrică a graficului funcției f constă în mulțimea tuturor punctelor de coordonate x și y, unde f(x) = y.
Exemplu:
f : {1,3} → ℝ;
f(1) = -2,
f(3) = 2.
Avem Gf = {A(1,-2), B(3,2)}
Funcții de forma f : D → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, iar D ⊂ ℝ sau D = ℝ
Fie f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b. a,b ∈ ℝ.
Dacă a=0, atunci f(x) = b și f este o funcție constantă.
Exemplu de funcție constantă: f : ℝ → ℝ, f(x) = -3.
Dacă a≠0, atunci f(x) = ax + b și f este o funcție de gradul I.
Exemplu de funcție de gradul I: f : ℝ → ℝ, f(x) = 2x – 4.
Reprezentarea grafică a funcției de forma f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ
Graficul unei funcții de forma f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ este o dreaptă.
Modalități de reprezentare a graficului unei funcții de forma f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ
- Identificarea a două puncte distince, aleatorii, de pe graficul funcției f.
- Identificarea punctelor reprezentând intersecția graficului funcției f cu axele de coordonate din sistemul xOy.
Exemplu:
f : ℝ → ℝ, f(x) = 2x – 4
Modalitatea 1: Identificarea a două puncte distince, aleatorii, de pe graficul funcției f.
Alegem, în mod aleatoriu, două valori pentru x:
Pentru x = 1:
f(1) = 2⋅ 1 – 4
f(1) = -2.
Avem punctul A(1,-2).
Pentru x = 3:
f(3) = 2⋅ 3 – 4
f(3) = 2.
Avem punctul B(3,2).
Reprezentăm punctele A și B în sistemul de coordonate xOy.
Graficul funcției f este dreapta care trece prin punctele A și B.
Modalitatea 2: Identificarea punctelor reprezentând intersecția graficului funcției f cu axele de coordonate din sistemul xOy
Pentru intersecția graficului funcției f cu axa de coordonate Ox, se egalează f(x) cu 0 și se calculează x.
Gf ∩ Ox:
f(x) = 0
2x – 4 = 0
Deci 2x – 4 = 0
Obținem x = 2.
Așadar f(2) = 0. Avem punctul A(2,0).
Pentru intersecția graficului funcției f cu axa de coordonate Oy, se egalează x cu 0 și se calculează f(0).
Gf ∩ Oy:
x = 0
f(0) = 2⋅ 0 – 4
Așadar f(0) = -4. Avem punctul B(0,-4).
Graficul funcției f este dreapta care trece prin punctele A și B.
Cum verificăm dacă un punct aparține graficului unei funcții?
Punctul M(m,n) se află pe graficul funcției f : ℝ → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, dacă f(m) = n.
Exemple:
f : ℝ → ℝ, f(x) = x + 5.
Punctul M(2,7) ∈ Gf pentru că f(2) = 2+5 = 7.
Punctul N(-1,-4) ∉ Gf, pentru că f(-1) = -1+5 = 4 ≠ -4.
Reprezentarea graficului unei funcții de forma f : D → ℝ, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, D ⊂ ℝ
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : [p,q] → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctele P(p, f(p)) și Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi segmentul PQ. Punctele P și Q aparțin graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : [p,q) → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctele P(p, f(p)) și Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi segmentul PQ. Punctul P aparține graficului funcției, iar punctul Q nu aparține graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : (p,q] → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctele P(p, f(p)) și Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi segmentul PQ. Punctul P nu aparține graficului funcției, iar punctul Q aparține graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : (p,q) → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctele P(p, f(p)) și Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi segmentul PQ. Punctele P și Q nu aparțin graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : [p,+∞) → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctul P(p, f(p)) și încă un punct Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi semidreapta (PQ. Punctele P și Q aparțin graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : (p,+∞) → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctul P(p, f(p)) și încă un punct Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi semidreapta (PQ. Punctul P nu aparține graficului funcției, iar Q aparține graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : (-∞, q] → R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic un punct P(p, f(p)) și punctul Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi semidreapta (QP. Punctele P și Q aparțin graficului funcției.
Pentru a reprezenta grafic o funcție f : (-∞, q)→ R, f(x) = ax + b, unde a, b ∈ ℝ, trebuie reprezentate grafic punctul P(p, f(p)) și încă un punct Q(q, f(q)). Graficul funcției va fi semidreapta (PQ. Punctul P aparține graficului funcției, iar Q nu aparține graficului funcției.
Exemplu:
f : [1,3) → R, f(x) = x – 2.
f(1) = -1, deci avem P(1, -1)
f(3) = 1, deci avem Q(3, 1).
Graficul funcției f este segmentul PQ. P aparține graficului funcției, Q nu aparține graficului funcției.
Dacă ți-a plăcut materialul despre Funcții, nu uita să dai share paginii. Te aștept și la secțiunea Cursuri la matematică pentru a te înscrie la sesiunile de recapitulare.